miercuri, 27 aprilie 2011

Secretul din spatele usilor

Am un obicei tare prost..trantesc usile!si dupa ce ca le trantesc le inchid..nu le suport deschise ..deschise.
De cand eram mica mi-am auzit reprosuri in legatura cu asta si tot de cand eram mica n-am facut altceva decat sa trantesc usi si sa le las asa,trantite si inchise.
Sunt impulsiva ,pasionala,creativa..am zis impusiva?sunt ca si marea..acum linistita ,stralucitoare ,calma si senzuala si  doar in cateva secunde vine un val impresionant,rebel si nervos care strica imaginea de cateva secunde de dinainte a marii.Seara ca si ea sunt misterioasa si fierbinte,desi afara este frig.Ziua ,cateodata calma si stralucitoare,altadata rece si salbatica..rareori insingurata si tacuta ,de cele mai multe ori calda si romantica..si mereu vine valul ala care amesteca imaginile si ma face sa ma intreb in fiecare dimineata..cum va mai fi vremea.
Puteti sa ma intelegeti de ce trantesc usile..e de la  curent.
Desi m-am implicat in multe prietenii,am primit in suflet fiinte diferite carora le-am deschis toate usile de la compartimentele sufletului meu toate s-au sfarsit cu un zgomot surd..o alta usa trantita scurt si nervos sau doar un zgomot ca orice zgomot- desi pe toate le-am simtit diferit-..si ramasa asa.
Decat tu ai reusit sa ma faci sa inchid usa si o deschid de foarte multe ori,unoeri furios,alteori mai usor sau simplu cu un gest.
Si tot tu m-ai invatat ca pot sa deschid ce usi vreau eu la fel de usor cum le inchid si am inceput sa te cred ..sa ma cred. 
Stii ce ai uitat sa ma inveti?
Ca o usa se poate inchide si deschide doar de cateva ori,ca incuietorile se pot bloca,ca zgomotul produs de mine cand o inchid poate fi mai puternic decat acela facut cand o deschid,ca unele nu se mai deschid niciodata,ca fiecare are cheia ei,dar asta am invatat singura pe parcurs. 
Si totusi,cum sa las usile deschise fara sa ma tem?cum sa gasesc cel mai potrivit moment sa ma pun in calea curentului care le tranteste ?si cel mai important cum sa invat sa le deschid?
Intr-o zi mi-ai spus ca raspunsurile sunt in mine si ca secretul e sa le gasesc eu,si le-am gasit.M-am lasat inspirata de mare si mi-am facut propriile reguli,daca dimineata se anunta agitata si cu valuri mari,nu deschid usa.Daca dupa-amiaza e ploioasa  si rece deschid fereastra si astept curcubeul.Daca seara e intunecata,deschid usa ca sa o luminez.
Si ce sa vezi?cateodata chiar functioneaza ..si dupa toata aceasta experienta,cel mai mult ma ajuta ca atunci cand uit de regulile impuse,ma iei in brate si ma duci la mansarda,unde sunt doar ferestre mari:)

luni, 7 martie 2011

Singura noastra scapare:)

Eu aleg sa cred in mare!
In fiecare dimineata cand ma trezesc, ma uit pe fereastra.De multe ori vad doar blocuri ,dar asta nu ma opreste sa ma gandesc ca pe malul marii ..aerul e  putin sarat  , e racoare si  o corabie in departare face imaginea unui tabou de vis  plus culorile palide ale primelor raze de soare.Valurile ,ca de obicei fac doar ce le taie capul iar plaja este goala.Asta ma face sa zambesc ,sa vreau sa incep o noua zi ca si cum as fi fost acolo si as fi luat toata energia de la soare.
Marea e mereu acolo pentru  mine ..niciodata nu mi a promis ceva ,decat m-a facut pe mine sa mi promit.Mereu m-a ajutat …m-a lasat sa–i  vorbesc cat vreau fara sa-mi reproseze ca sunt 
enervanta si mi-a si raspuns in felul ei..Cele mai frumoase nopti au fost pe o plaja goala unde am putut sa privesc marea toata noaptea am putut sa ma gandesc la tot ce aveam in cap, am putut sa tip, sa rad, sa beau ,sa iubesc ,sa fiu dezamagita,sa ma simt frumoasa ,libera ,feminina si in acelasi timp in siguranta.Marea mi-a dat mereu ceea ce oamenii mi-au rapit in fiecare zi .Cum sa nu cred in ea?
 
Viata perfecta in viziunea mea incepe intr-o casuta alba cu ferestre mari si camere albastru deschis ..cu vedere la valuri .la pescarusi si 365 rasarituri. Langa casuta mea ar mai fi si alte cateva casute in care ar locui persoanele pe care le iubesc cel mai mult .Toata ziua ar trece  fara stres,lenevind la soare si scriind ,serile ar fi de neuitat cu petreceri si foc de tabara ,nopti bete ,pasionale,albe,fierbinti,amuzante si nuantate in functie de starea de spirit .De aici mi-ar fi mult mai usor sa cred in libertate..in oameni in idei si principii .
Dar de ce sa mai visam ?in fiecare zi oamenii ocupati conduc lumea imbracati in costumele lor gri si uitand de vise.Cu oamenii in costume gri trebuie sa luptam pentru libertate,pentru senzatia pe care ti-o da marea cand esti singur in fata ei si totusi  in siguranta..Libertatea de a fii tu ,de a vorbi tare fara sa simti ca ai riscat.Ar trebui sa luptam pentru ceea ce simtim ,sa ne lasam condusi de ceea ce credem, nu de ceilalti.

duminică, 27 februarie 2011

Eternul efemer


Sa fie soare mereu dupa ploi
Sa ma tii in brate si sa nu te temi
Sa fie noapte de prea multe ori
Si cand ti-e dor de mine, sa ma chemi
Fa-ma supusa cand simt ca domin tot
Contrazice-ma cand am argumente
Da-mi un motiv sa n-am in viata un alt scop
Decat sa  ma gandesc la dimineti concrete
Si-n dimineti concrete te zaresc
Trezindu-te putin in urma mea
Cu parul razvratit,bronzata iti zambesc
Si-n casa de pe plaja miroase a cafea
Sa fie soare mereu dupa ploi..
Sa fie rasaritul pictat in mii de tente
Adormim impreuna in cearseafurile moi
Si eu iti povestesc despre despre..despre